Emi Gal

Am fost invitat anul ăsta să vorbesc la Iashington 2010, o conferinţă despre Leadership, Comunicare şi Project Management, pentru persoane între 20 şi 30 de ani, organizată de prietenii de la AIESEC România.

Din păcate nu voi reuşi să ajung, însă vă recomand cu căldură să daţi o fugă dacă aveţi timp. Am aruncat un ochi pe lista de speakeri şi i-am văzut pe Dragoş Bucurenci, Marius Ghenea şi Cosmin Alexandru, oameni dragi care cu siguranţă vor avea lucruri interesante de spus.

Mai multe detalii aici.

Romania nu este nici tara gropilor, nici tara filmelor de tip “penitenciar”. Nu este tara brutelor, a “cocalarilor” sau a manelelor. Nu este tara masinilor scumpe ai caror posesori traiesc in garsoniera in Militari, asa cum nu este nici tara tiganilor sau a hotilor. Este o tara ca oricare alta, o bucatica de uscat pe acest pamant, dar o tara care  stiut sa-si renege si alunge oamenii de valoare cu tot ce au avut ei mai bun si mai frumos de oferit. Iar in tara lui “las’ ca merge si asa”, unde schimbarea nu este de bun augur, si lumea se plange de vreme, de criza, de pensii si de sefi de stat, incerc sa gasesc motive pentru a reveni mai des. Se spune ca omul sfinteste locul, dar incep sa cred ca poate aici e nevoie de mai mult. Si as vrea sa cred ca nu de un miracol. Astept insa cu nerabdare ziua in care voi viziona un film romanesc despre doi tineri care s-au intalnit in Cismigiu si s-au indragostit, asa cum astept ziua in care mi se va zambi pe strada.

de aici.

Era o dupamiază de vară şi stăteam la poveşti în apartamentul unei prietene, cu un Verveine în faţă şi Tour Eiffel la o aruncătură de băţ. Cred că era cam 5pm când s-a trezit şi Sabina, cu ochi somnoroşi şi perlele înfăşurate în jurul gâtului.

“Aw, elle dort avec ses perles” a remarcat Mary-Noelle când a văzut-o, şi aşa a rămas de-atunci: TheGirlWithHerPearlsOn.com. Iar ultima ei însemnare e de un curaj şi o intensitate care m-au lăsat fără cuvinte.

Dintr-un comentariu la postul ăsta (mulţumesc, Cătălin), am descoperit o superbă poezie de Octavian Paler. Mai jos, un fragment:

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Continuarea, aici.

La începutul acestui an am fost anunţat că am fost ales să reprezint România la primul summit organizat de One Young World, o organizaţie al cărei obiectiv este să găsească soluţii pentru probleme din sănătate, educaţie, leadership politic, afaceri, mediu şi media la nivel global.

Ceea ce mă entuziasmează cu privire la OYW este că au o abordare cu totul şi cu totul unică: au ales din fiecare ţară câte un reprezentant sau doi, şi o dată pe an vor organiza un summit unde se vor dezbate subiectele de mai sus şi se vor crea rezoluţii / proiecte.

Aceste rezoluţii şi proiecte vor fi apoi preluate de consilierii One Young World (oameni ca Kofi Annan, Desmond Tutu, Oscar Morales, to name a few) şi prezentate guvernelor şi altor organizaţii cu putere de decizie şi susţinere financiară, pentru a fi implementate.

Primul summit One Young World va avea loc săptămâna viitoare, va dura 3 zile şi subsemnatul va fi acolo. Ce vreţi să le transmit?

Zilele astea scriu mai mult pe blogul în engleză (EmiGal.com, desigur) decât aici, aşa că vă invit să vă abonaţi şi la feed-ul de acolo, în caz că nu aţi făcut-o deja .

Cât mai puţine grade cu minus vă doresc!

Îmi creşte inima când văd că eRepublik, startup pornit şi crescut în România a ajuns la 1 milion de cetăţeni, că Lateral a cumpărat CeeVee şi se extinde uşor dar sigur pe piaţa de joburi europeană, că Reuters a scris bine şi frumos de Brainient, că Dragoş Mănac a pornit o companie de cloud computing in Washington sau că balaurii pleacă în Canada într-un program de incubare de 8 luni.

Şi uitându-mă la numitorul comun dintre toate aceste poveşti frumoase, am constatat un singur lucru: antreprenorii din spatele lor au decis să se mute în altă ţară, păstrând în România subsidiarul tehnic.

It makes one think. And it should make you think as well.

Probabil mulţi dintre voi au auzit de Y Combinator, un program de incubare din US, pentru antreprenori care vor să înceapă un business nou.

Ei bine, lucrurile încep să se mişte bine şi în Europa, pentru că pe lângă Seedcamp, anul ăsta se lansează şi The Different Engine, un Y Combinator European.

Pe scurt, cei de la The Difference Engine vor alege câteva startupuri în care vor investi £20,000, şi pe care le vor introduce într-un program de incubare ce durează 16 săptămâni, undeva în nordul Angliei.

Aplicaţiile pot fi trimise până pe 20 Februarie, aici. Pentru mai multe informaţii vizitaţi site-ul sau urmăriţi-l pe twitter pe Justin Souter, unul din cei care se ocupă de program.

Continuând tradiţia din 2008, voi încerca să sumarizez anul 2009 într-un singur post. Fără alte comentarii sau menţiuni, here goes:

Schimbare. Focus. Gânduri. Surpriză. 23. Flirt. Refresh. Criză. Agonie şi extaz. Viitor. Pasiune. Internaţional. Entuziasm. Succes. Bucurie. Recunoaştere. Cărţi. Seedcamp. Viziune. Lecţii. Erisma. Dragoste. Probleme. Video. Oameni. Viaţa. Întrebări. Pepsi. Eu pot. Frica. Paris. Inovaţie. Oana Pellea. Muncă. Pauză. Seedcamp. Londra. Succes. Finanţare. Despărţire. Criză. Intuiţie. Entuziasm. Flirt. Prăjituri. Planuri. Prieteni.

Dacă ar trebui să sumarizez tot anul într-o singură frază, aş spune că în 2009 am încercat să văd cum e să nu-mi fie frică. Mi-a plăcut, vreau şi la anul.

Acum o lună m-am urcat într-un avion în care şoptea în surdină un menuet de Mozart. Un coleg mi-a spus că job-ul lui de la Brainient e cel mai tare job pe care l-a avut vreodată. Tata mă sună în fiecare săptămână, doar ca să vadă ce mai fac. Vineri am luat un prânz rapid într-un restaurant de la care nu aveam aşteptări prea mari; când am plătit nota chelnerul mi-a mulţumit că am luat prânzul acolo. În cafeneaua mea preferată din Londra, cea care serveşte a ţinut minte că îmi place ciocolata caldă şi mi-o aduce fără să o mai cer. Ieri, administratorul blocului în care stau a văzut că nu am cheie de la scară şi mi-a dat-o pe a lui.

E fascinant cum doar câteva cuvinte sau detalii pot schimba totul: mulţumesc, te iubesc, Mozart, mi-e dor de tine, îţi ţin pumnii, sunt aici, cu drag, somn uşor, bună dimineaţa sunt lucruri mici şi simple pe care le uităm dar care pot face ziua cuiva infinit mai plăcută. Bună dimineaţa!