trying to change the world
Frica fricilor
14Apr2009 Filed under: Diverse Author: Emi GalLa nivel global, statisticile spun că teama de a vorbi în public e mai mare decât frica de moarte. Oare de ce, din moment ce atunci când aveam 4 ani puteam spune fără nicio problemă un banc prost în faţa unei grădiniţe pline de oameni?
Eu cred că ÅŸcoala ÅŸi “sistemul”, aÅŸa cum este el construit acum, crează inhibiÅ£ii ÅŸi îi face pe oameni să nu se mai simtă bine în pielea lor. ÃŽi face să îşi dorească tot timpul să “dea bine” în faÅ£a celorlalÅ£i. ÃŽl face pe el să nu poarte cămaşă roz ÅŸi pe ea să nu poarte pantaloni bărbăteÅŸti.
Cămaşa mea preferată e mov. A ta?
- Tags: fear, public speaking
4 Responses to “Frica fricilor”
Leave a reply
Despre mine
Am 23 de ani şi sunt cel mai optimist om pe care îl cunosc. Am început
şcoala la 5 ani şi-am terminat facultatea de Mate-Info la 21. Am pornit prima afacere cu acte-n regulă la 19 şi-am avut primul
eşec doi ani mai târziu. Sunt competitiv, încăpățânat, idealist,
pedant, tenace şi plin de viaţă. În timpul liber alerg, citesc şi
scriu. Nu numai pe blog.
Îmi doresc să schimb lumea.
...foarte
Marusha
April 14th, 2009 at 11:16 am
Ultima pereche pe papuci de sport pe care am cumparat-o este de la raionul de produse pentru barbati. Era singura pereche verde
Scoala m-a invatat ca trebuie sa ridic doua degete daca am ceva de spus, m-a pedepsit daca nu am ingurgitat comentariile scrise de altii si mi-am spus punctul propriu de vedere si cred ca daca stau sa ma gandesc, mai gasesc cateva exemple. Ahh, sa nu uit ca am prins si cordeluta cu fundite (chiar daca aveam parul scurt) – dar asta intra la alta discutie.
Era un video foarte explicativ pe TED despre conservatorism in exprimarea ideilor, creativitate si dorinta(sau mai bine zis nevoia) de a ne face placuti…
andrei
April 15th, 2009 at 6:32 pm
camasa mea preferata e un tricou cu metallica
Danny
April 15th, 2009 at 9:22 pm
Mi se pare interesant subiectul pe care l-ai ales si cred ca ai dreptate. Oamenii au devenit tot mai inhibati si nu le mai vine sa dea frau liber sentimentelor si convingerilor de teama ca vor fi criticati poate chiar marginalizati. Lucru pe care nu si-l permit pentru ca vor sa “dea bine” asa cum spui, in fata unui grup sau sa faca ulterior parte din el.
alex
April 23rd, 2009 at 9:48 pm
ai perfecta dreptate, ba chiar la aceasta “educatie” mai contribuie si unii parinti care inhiba acasa orice urma de rebeliune (exprimarea unei pareri diferite de a celorlalti). din fericire, internetul este un loc unde poate incepe schimbarea pt unii. la fel de adevarat este ca pt altii totul vine prea tarziu sau degeaba.
cu privire la sistem, tocmai asta e ideea. crearea unei mase de oameni incapabili sa isi expuna ideile in fata mai multor persoane si mai ales incapabili sa devina lideri.