ceainaria Green TeaTrebuie să încep prin a spune că ceainăria Green Tea a fost unul din locurile mele preferate din Bucureşti. Până aseară. De fiecare dată când vroiam să evadez din forfota bucureştenească, fugeam la Green Tea şi sorbeam un Rose Marţipan, de cele mai multe ori în compania unei cărţi. Dar hai să vă zic de ce asta nu o să se mai întâmple. Niciodată.

Aseară, am dat un mic “farewell party” (da, farewell, goodbye, au revoir, scriu şi despre asta în curând) la Green Tea, împreună cu câţiva prieteni apropiaţi. Poveşti, fotografii, glume, voie bună. Asta până cei de la ceainăria Green Tea au hotărât să-şi nenorocească brandul, în trei paşi simpli. Dacă vreţi şi voi, urmaţi paşii de mai jos şi nu veţi da greş:

1. Ignoră-ţi clienţii. Aţi zice că 14 oameni care vor să comande sunt destul destul de greu de ignorat, corect? Ei bine, pentru cei de la ceainăria Green Tea, nu. De fiecare dată când vroiam un ceai, o apă, o prăjitură, trebuia să mergem după băieţelul care ne servea şi să-i spunem să vină la masă pentru a ne lua comanda. Eu am făcut asta de vreo şase ori, Dragoş o dată, mama Sabinei de două ori, parcă. Şi a durat nici mai mult nici mai puţin de 20 de minute să-mi aducă un pahar cu vin alb.

2. Goneşte-ţi clienţii. Am ajuns la Green Tea pe la ora 8. Am făcut abstracţie de faptul că am fost uitaţi şi ignoraţi, dar, după cum spuneam, cei de la ceainăria Green Tea erau determinaţi să-şi nenorocească brandul, aşa că la unşpe fără zece, băieţelul care până în acel moment ne-a ignorat a venit şi ne-a spus pe un ton foarte autoritar:

“Mai doriţi ceva, că se închide casa şi trebuie să vă fac nota?”
“Încă un pahar de vin alb, vă rog”, i-a spus Andrei
“Păi nu se poate, că am închis bucătăria”
“Ce treabă are vinul cu bucătăria?”
“Păi nu se mai poate” (WTF?)
Am intervenit şi eu, încă relaxat şi amuzat: “Bun, şi-atunci ce mai putem comanda?”
“Nimic.”

Am început să râdem, pentru că niciunul dintre noi n-avea chef să îi explice nişte reguli de bun simţ în ale customer service-ului şi i-am spus că ne poate aduce nota. Notă care a ajuns la noi în nici mai mult nici mai putin de 2 minute (amintiţi-vă că un pahar cu vin a venit în douăzeci, cred că au cules strugurii pe loc).

3. Spune-le clienţilor că nu-ţi pasă de ei. Citez: “asta e, am mai pierdut nişte clienţi”. După ce am plătit nota, (11:15PM), o domnişoară care cred că este managerul ceainăriei a venit şi ne-a spus pe un ton foarte poruncitor:

“Ceainăria s-a închis”. În momentul ăla am simţit cum îmi creşte pulsul şi cum sângele începe să-mi fiarbă în vene şi i-am răspuns: “Adică ne daţi afară?”.
Sper că staţi jos. Luaţi un pahar cu apă şi pregătiţi-vă, pentru că n-o să vă vină să credeţi care a fost răspunsul ei: “Exact, vă dăm afară, dacă aşa vreţi să o luaţi”.
Am întrebat-o dacă îşi dă seama că tocmai a pierdut 14 clienţi, şi mi-a răspuns cu citatul de mai sus, pe care nu pot să nu-l repet: “Asta e, am mai pierdut nişte clienţi”.
M-am enervat şi am întrebat-o ce-o să facă dacă nu plecăm. “O să chem securitatea”.

Evident, ne-a bufnit râsul şi am decis să plecăm cât încă mai avem şansa să ieşim vii de-acolo :-) .

Nu ştiu voi, dar eu n-am mai întâlnit un manager căruia să nu-i pese că tocmai a pierdut 14 clienţi dintre care 3 mergeau de cel puţin cinci ori pe lună la ceainăria Green Tea. Un calcul simplu (ceai + quiche + prajitura = 50ron), arată că au pierdut vreo 250 RON / lună, 3000 RON / an, de persoană. Deci minim 10.000 de RON / an. Eu aş fi fost tare supărat. Ea nu era. Ea vroia doar să plece acasă, pentru că era târziu. 11:30PM, cred.

În concluzie, dragii mei, dacă nu ştiaţi cum să nenorociţi un brand în trei paşi simpli, învăţaţi de la ceainăria Green Tea. Căci ei pot.