De multe ori mi s-a spus că intuiţia ar trebui să primeze în faţa oricărui argument, dar până destul de curând mi-a fost teamă să fac asta. Şi chiar dacă nu cred că e aplicabilă în 100% din cazuri, cred că în 9 întâmplări din 10 regula asta ar trebui aplicată. Am şi două exemple legate de intuiţie. Unul pro, unul contra:

Primul – când aveam vreo 16 ani am avut primul job. Programator la o firmă bucureşteană de web-development. După două luni, am plecat fără să ştiu exact ce voi face, doar pentru că intuiţia mi-a zis că m-aş putea descurca mai bine pe cont propriu. Dacă aş fi rămas acolo, mă-ntreb unde aş fi fost acum. Nu aici, probabil.

Al doilea, BrainTV – 2007. L-am lansat, ne-a plăcut, ce rămâne de făcut? Păi, hai să băgăm nişte bani. It’s gonna be huge, îmi zicea mie intuiţia. Zis şi făcut. După 10 luni de trial & error şi cu un cont (mult) mai gol, am decis că intuiţia a dat greş, aşa că l-am oprit. It doesn’t always work.

Concluzia mea? În cele mai multe cazuri, intuiţia nu dă greş. E ca atunci când vine o maşină spre tine şi trebuie să iei o decizie repede. Intuiţia îţi zice să te fereşti, so you do it. Uneori maşina frânează, alteori nu. Intuiţia nu dă rateuri, ci contextul schimbă rezultatul ei.

Vă recomand o carte excelentă pe tema asta: Blink, de Malcom Gladwell.