trying to change the world
Câţiva dintre voi mi-aţi scris pentru a-mi spune că sunt prea pesimist cu privire la viitorul României. Nu sunt. Dacă aş fi, nu m-aş mai întoarce aici în fiecare lună iar echipa Brainient nu ar avea sediul principal în Bucureşti.
Motivul pentru care mă întorc atât de des e unul singur: oamenii. Şi nu mă refer la taximetriştii care te-nvârt în cerc ca să-ţi ia mai mulţi bani sau la “băieţii de băieţi” care comentează oricum şi despre orice, online sau offline.
Mă refer la oamenii din jurul meu. Oameni frumoşi şi deştepţi, pe care îi iubesc. Aseară, printr-un schimb simpatic de sms-uri, le-am găsit şi o descriere vizuală: oameni care îmi încarcă bateriile. Acumulatori umani.
România are nevoie de acumulatori. Mulţi acumulatori. Dar şi acumulatorii au nevoie de energie şi nu ştiu cât timp România o să le-o mai poată oferi.
Am 23 de ani şi sunt cel mai optimist om pe care îl cunosc. Am început
şcoala la 5 ani şi-am terminat facultatea de Mate-Info la 21. Am pornit prima afacere cu acte-n regulă la 19 şi-am avut primul
eşec doi ani mai târziu. Sunt competitiv, încăpățânat, idealist,
pedant, tenace şi plin de viaţă. În timpul liber alerg, citesc şi
scriu. Nu numai pe blog.
Îmi doresc să schimb lumea.
Ionut
November 27th, 2009 at 6:18 am
Adevarul e ca te intorci aici si pentru ca nu iti permiti sa platesti salarii in Londra. Brainient face profit daca are sediul in Bucuresti. Nu in Londra.
Emi Gal
November 27th, 2009 at 3:19 pm
Fie ca-mi permit sau nu, costul scazut e un avantaj competitiv
evergreen
November 27th, 2009 at 7:32 pm
hehe, mi-s mai ceva ca duracelu’