“When written in Chinese, the word “crisis” is composed of two characters: one represents danger, and the other represents opportunity.”

Când cineva m-a rugat zilele trecute să-i spun câteva cuvinte despre mine, i-am spus că sunt un changemaker convins şi un risktaker oportunist. Profit de fiecare ocazie pentru a mai adăuga o cărămidă. Iar criza, pe lângă toate problemele pe care le aduce, aduce şi oportunităţi. Una din ele, oamenii talentaţi şi pasionaţi sunt mai disponibili decât în perioade de plină prosperitate.

Drept urmare, mi se pare logic şi firesc ca în perioada asta, mai mult decât oricând, să caut oameni talentaţi.

Fără alte adăugiri, primul pas este să completăm departamentul tehnic, şi pentru asta avem nevoie de 3 developeri talentaţi, dedicaţi şi pasionaţi.

Mai multe detalii aici.

Se anunţă interesant. Trimiteţi întrebările voastre aici.

Dintr-un interviu cu Dinu Patriciu, pe care îl puteți savura în întregime aici.

“Nearly every man who develops an idea works it up to the point where it looks impossible, and then he gets discouraged. That’s not the place to become discouraged.”

Aseară am alergat 16km. O oră si 15 minute. Cu Robbie Williams în căsti si încercând să-mi eliberez neuronii de stresul cotidian, mi-am concentrat atenția asupra celor care veneau să alerge pe banda de lângă mine.

În o oră si 15 minute, 6 oameni au “alergat” pe banda din dreapta mea. O medie de 12,5 minute, deci. Imediat cum se simțeau un pic obosiți sau transpirați, se opreau.

Tot aseară am făcut 500 de abdomene. 10 serii a câte 50. Pentru că stiu că 10-15 abdomene nu vor avea niciun efect. Domnisoara cu tricou roz stia mai bine, însă. După două serii a câte 15 abdomene a renunțat. “Puțin câte puțin”, mi-a zis când am întrebat-o de ce nu continuă, pentru că nu pare obosită.

Cu toate astea, toți cei din sala aia îsi doresc să fie “tipa din Maxim” sau “bărbatul din Men’s Health”.

Mă uit în jur si îmi dau seama că oamenii renunță prea usor. La sală, la birou, în relații. Renunță prea repede la vise, idealuri si entuziasmul pe care îl aveau când erau copii.

Edison spunea că oamenii nu au succes pentru că renunță atunci când dau de greu. Einstein spunea că a reusit pentru că a continuat de acolo de unde au renunțat ceilalți. Băieți destepți, ăstia doi.

Eu cred că recesiunea va face diferența între cei care au puterea să alerge un întreg maraton de 42 de km si cei care renunță. Mai mult decât atât, cei împing înainte până trec de “the dip” au mari sanse să devină the best in the world.

Nu?

Am găsit însă un lucru pe care, dacă l-ar aplica toată lumea, recesiunea ar fi mai usor de suportat si criza ar fi mai puțin criză: să nu-ți fie frică. 

Pentru că frica instalează o stare generală de anxietate care îți va perturba deciziile. Exemple sunt destule, vezi aici, aici sau aici.